Ai grijă la toc
Nu doare, dar înțeapă. Atunci și atât cât trebuie. În rest, așterne cuvinte pe pagina pe care ți-o împărtășesc. Cuvintele-mi sper să lase mai puține urme și mai mult zâmbete. Dar vom vedea, nu-i așa?
Cu toc,
G.
Decalogul cafelei
1. Cafeaua nu va fi luată în derâdere într-un pahar de plastic prin care îți frigi degetele într-o dimineață de noiembrie. 2. Cafeaua va fi mereu neagră în zori; ori mereu neagră – ca zațul uscat rămas sub unghia dimineților în care ai făcut sex pe nespălate. 3. Cafeaua va fi oricând cel mai bun […]
Nevoia fiziologică de povești
Toți pățim fantezii. Pe unele le putem împărtăși, pe altele nu, nici nu e musai, poate nici taman bine. Ba chiar e indicat să ne conservăm un colț neexeplorat, ca un Pol Nord al cearșafului unde nu călătorești niciodată cu nimeni. Doar tu cu tine, în gând, în scris, pe degete. Dar nu de creația […]
Zbor deasupra parcării TNB
Ieri, pe la amiază, mă sprijineam în propria umbră & tocuri la ușa unui copy shop. Pe un colț de stradă, în spatele teatrului. Nimeni în jur. Îmi scot masca. Și așa descopăr că asta a devenit un nou line opener de agățat, nu doar subiect de ceartă. Trece cu bicla, pe trotuarul foarte mic […]
Cafeaua. O limbă în sine.
Cafeaua e o limbă cu multe dialecte, dar cu lexic distinct, condiționat de omul cu care o beau. Cu unii oameni sunt în formă scurtă, intensă, jap-jap, să-i trezesc ca un ristretto. Cu alții îmi vine o spumă blândă, atributivă, precum clăbucii din cappuccino. Mai am și oameni cu care sunt doar o ceașcă amorfă cu […]