Cafeaua e o limbă cu multe dialecte, dar cu lexic distinct, condiționat de omul cu care o beau.
Cu unii oameni sunt în formă scurtă, intensă, jap-jap, să-i trezesc ca un ristretto.
Cu alții îmi vine o spumă blândă, atributivă, precum clăbucii din cappuccino. Mai am și oameni cu care sunt doar o ceașcă amorfă cu lichid banal. Iar cu câțiva, precum cu copiii, îmi curge alfabet de caffè latte, prelung, cu nuanțe diluate, îndurabile.
Și, extrem de rar, mai întâlnesc oameni cu care pot sta în tăcere, pe originara linie mediană a bobului de cafea, să nu spun nimic și să ne înțelegem.
Iar în comunicarea cu sinele sunt un ibric în care mai mereu fierbe a doua – a treia cafea.
Cu zaț & toc,
G.
Sursa foto: ”Mad about coffee”, by Alex Jabore
alexjabore.blogspot.com