Între ieri și mâine realizez că s-a făcut prânzul nopții și e mai.
Și că azi am făcut o mămăligă de s-au închinat și dacii Egiptului antic.
Că fiică-mea și-a început ale adolescenței opoziții de la trei ani.
Că nu sunt în rând cu lumea de la mare, prefer la pădure primăvara.
Că sexul oral e cel mai bun antidepresiv.
Că mama face sarmale exagerat de bune.
Că oamenii sunt foarte agresivi în genere și mai ales în online.
Că filme bune nu se prea mai fac.
Că umorul și bunul simț sunt pietre rare.
Că eu aberez prea mult pe Facebook.
Că au trecut cinci luni din anul acesta și eu nu am reușit să fiu un om mai bun,
deși nu îmi lipsește curajul să o spun, îmi lipsește curajul să fiu. Ori nu știu cum.
Că mi se termină cafeaua și dimineața e pustie viața fără.
Că vecina mea nu cred că mă place, dar am o pisică nouă care a venit și azi să o hrănesc.
Toate acestea-s mari realizări…dar rămășițele zilei suntem noi înșine.
În rest, toate bune și la mulți ani de 1 MAI muncitoresc vă doresc!
Cu toc,
G.
P.S: „Talent is luck, the important thing in life is courage.”
Woody Allen