Lucruri neliniștitoare – să fii cel mai beat sau cel mai treaz de la masă – imaginea galben-uscată a brazilor aruncați la ghenă ca niște cadavre festive după un război civil – prea multe vizite și întrebări de la rude (covidul a tranșat-o pe asta) – mesaje și urări impersonale – apocalipsa din magazine – […]
-Da, mama! -Peste 7000 de cazuri și a murit un băiețel de trei ani.-Dom’le, un băiețel de trei ani? Îngrozitor. Tu auzi ce zic? Trei ani?-Măi, mama, nu am vorbit că nu te mai uiți așa des la știri?-Ce face tata?-E bine, a fost afară un pic cu ăștia mici.-Au adormit?-Da, da.-Hai, lasă știrile și […]
În fiecare dimineață zăbovesc un minut goală în oglindă și îmi măsor entuziasmul și cearcănele. Azi, după șase ore de somn, mă simt mai vie ca toți muritorii lui Simone de Beauvoir. După cafea, îmi ocup prima parte a zilei cu ce ne ocupăm mai toți la intersecția dintre funcțional și vis. La jumătatea zilei […]
„Știți ce este fain în legatură cu această perioadă?! Putem să acordam mai multă atenție lucrurilor mărunte și avem timp să facem ce tot am amânat atât de multă vreme. De ceva timp, suntem implicați într-un proiect tare drag nouă: oferim zilnic O MASA CALDĂ acelor persoane vârstnice care au facut o școală, o facultate, […]
Mergi pe toc fără sunet, ai muzică în urechi și poeziile citite azi noapte în cap, te bucuri de un soare palid. E bine că azi nu plouă. Nu aveai chef. În imperiul îngust al tuturor te îmbrâncesc două năzbâtii de copii mici de vârstă, mari de corp. Te dezechilibrează cu un umăr în sânul drept […]
1. Cafeaua nu va fi luată în derâdere într-un pahar de plastic prin care îți frigi degetele într-o dimineață de noiembrie. 2. Cafeaua va fi mereu neagră în zori; ori mereu neagră – ca zațul uscat rămas sub unghia dimineților în care ai făcut sex pe nespălate. 3. Cafeaua va fi oricând cel mai bun […]
Toți pățim fantezii. Pe unele le putem împărtăși, pe altele nu, nici nu e musai, poate nici taman bine. Ba chiar e indicat să ne conservăm un colț neexeplorat, ca un Pol Nord al cearșafului unde nu călătorești niciodată cu nimeni. Doar tu cu tine, în gând, în scris, pe degete. Dar nu de creația […]
Ieri, pe la amiază, mă sprijineam în propria umbră & tocuri la ușa unui copy shop. Pe un colț de stradă, în spatele teatrului. Nimeni în jur. Îmi scot masca. Și așa descopăr că asta a devenit un nou line opener de agățat, nu doar subiect de ceartă. Trece cu bicla, pe trotuarul foarte mic […]
Cafeaua e o limbă cu multe dialecte, dar cu lexic distinct, condiționat de omul cu care o beau. Cu unii oameni sunt în formă scurtă, intensă, jap-jap, să-i trezesc ca un ristretto. Cu alții îmi vine o spumă blândă, atributivă, precum clăbucii din cappuccino. Mai am și oameni cu care sunt doar o ceașcă amorfă cu […]
Cel mai înalt pod din oraș. L-au găsit repede, că nu erau multe așa. Poduri și podețe erau o cârcă în orașul plutitor, însă nu multe erau înalte cât să rupă gâtul la nevoie. Ce șanse erau? Ca în aceeași zi să aibă aceeași sfârșeală, aceeași stare, aceleași taste apăsate în căutarea celui mai înalt […]
